Doina Cornea – personalitatea-far a rezistenței anticomuniste din anii `80 – Gabriel Andreescu
București 5 iulie 2020
Într-o notă adresată Generalului-Maior Mortoiu Aurelian, Șeful Direcției a III-a din cadrul Departamentului Securitǎții Statului, Unitatea Specialǎ “R” se află textul unei scrisori deschise citită pe 19 decembrie 1989, la Europa Liberă (Arhiva CNSAS, Eterul, D20, vol 7). Era un apel adresat tuturor românilor „de suflet, muncitori, tehnicieni și ingineri, studenți, oameni de științǎ, de artǎ și culturǎ, țǎrani, militari și activiști, precum și securiști cu conștiințǎ”, să nu mai accepte „dezastruoasa defǎimare și insultǎ”, că noi „românii suntem lași”. Istoria și prezentul ar fi pline de exemple care demonstreazǎ contrariul. Ceea ce este adevǎrat despre noi românii, afirmă autorii care semnează „Solidaritatea, un grup de studenți din București” este cǎ „am pierdut în mare mǎsurǎ simțul solidaritǎții”. Or, aceastǎ stare este reversibilǎ. Spiritul de solidaritate se poate reeduca. Ca prim exercițiu la aceastǎ școalǎ a comuniunii, autorii propun „solidaritatea cu Doina Cornea și cu toți acei oameni de curaj care suferǎ. astǎzi pentru cǎ și-au ridicat glasul în numele nostru”.
Tema solidarității este asociată repetat de numele Doinei Cornea. „Un refugiat român” din Statele Unite amintește (la 1 septembrie 1989) că, aflând de curajul profesoarei Doina Cornea din Cluj, a hotărît să-i vină în ajutor: „Am propus la mai mulţi prieteni, ale căror nume din motive de înţeles nu le pot da, să facem front comun în jurul Doinei Cornea”. În semn de solidaritate cu Doinea Cornea, începînd cu luna august 1989, în fiecare sîmbătă, între orele 10:00 şi 11:00, organizaţia refugiaţilor români din Ungaria, „România Liberă”, a manifestat în faţa hotelului Forum din Budapesta. Mulți alții, din țară sau din afara ei, încercau să o sune la telefon pentru a-i spune că sunt alături de ea. Dar telefonul disidentei nu răspundea.
Doina Cornea i-au fost trimise în anii grei multe semne de admirație, nu știm însă câte ajungeau la ea. „Un ieşean nelămurit”, scrie Europei Libere (la 11 octombrie 1987) „sub impresia minunatului text al doamnei Cornea”. „Un dascăl revoltat” trimite postului de radio de la Munchen o scrisoare (în iunie 1989) mobilizat de cele spuse de „distinsa şi curajoasa noastră colegă din Cluj, profesoara Doina Cornea”. Disidentul Dan Petrescu se referă la ea în al său „Mic studiu despre anatomia răului” scris în 1988. O miză aparte au avut chemările la dialog adresate ei, tot prin intermediul Europei Libere, de maghiari. „O intelectuală maghiară”, îi trimite o scrisoare deschisă difuzată pe post la 10 iulie 1989 în care-i declară: „în ochii lumii, în acest moment ideile şi activitatea Dvs. reprezintă toate valorile, tot ce are mai bun naţiunea română”.
Numeroase astfel de referiri la Doina Cornea din dosarele aflate în Arhiva CNSAS și din scrisorile trimise către postul de radio Europa Liberă (din care am citat) dau „o măsură obiectivă” a locului excepțional pe care îl avea Doina Cornea în conștiința societății românești, în anii disidenței. A fost personalitatea-far a rezistenței anticomuniste de la sfârșitul regimului comunist. Avea să conteze mult, și în multe feluri, și în evoluția evenimentelor de după revoluție.
