SOLIDARITATEA NE-A SALVAT! – Marius Boeriu, Preşedinte Asociaţia 15 Noiembrie 1987 Brașov

Pentru ca  românii să aibă acces la informaţii, să  poată călători oriunde în lume, tinerii să poată alege unde să-şi trăiască viaţa… unde să studieze…, pentru a putea fiecare dintre noi să spună cu glas tare ce gândeşte , a fost nevoie în România comunistă,  de sacrificiul multor oameni. Astăzi nu este  usor,  dar poţi să alegi,  poţi să decizi, poţi să te revolţi şi să protestezi fără să fi arestat , anchetat  şi torturat psihic si fizic!

În România comunistă…  totul era gri… şi gol… şi parcă pustiu. La televizor,  acesta  atunci când era curent şi funcţiona,  vedeam mereu că trăiam într-o ţară înfloritoare, că nu aveam datorii externe.  Trăiam… dar… trăiam vieţile altora … Informaţiile din străinătate erau puţine şi puţini oameni aveau acces la ele ….mai auzeam de la câte un vecin , un fost coleg,  că în occident în magazine poţi cumpăra mâncare mereu…poţi spune ce gândeşti … ni se părea fantastic! Românii erau angajaţi într-o luptă şi alergătură continuă… coada pentrulapte, pâine pe cartelă, zahăr ulei la raţie …cozi la care stăteai aproape tot timpul cât nu erai la serviciu… 

Nemulţumirea exista… mai comentam cu cei de încredere… auzeai peste tot că: NU SE MAI POATE!  Marea majoritate dintre novembriştii braşoveni, lucram în Steagul Roşu… produceam camioane… într-o Românie comunistă,  plină de  resemnare…

În 15 noiembrie 1987 , în România era zi de votare … votul era obligatoriu şi  oricum nu conta ce votau românii,  important pentru autorităţile comuniste ,  era să poată raporta un procent de prezenţă la vot de 100%… Securitatea, Partidul Comunist erau ocupaţi să sărbătorească … au fost  luaţi pe nepregătite …. Muncitorii braşoveni au ieşit din uzină şi au plecat spre sediul Partidului Comunist.  Lumea de pe stradă aplauda şi unii dintre ei se alăturau revoltei.  Oamenii înjurau cu voce tare Partidul Comunist , lumea se revolta! Nu se mai putea! Deşi traseul Steagul Rosu – Judeţeana de Partid – sediul actualei Prefecturi din Braşov ,   are 5 Km, drumul a părut scurt pentru noi … Se striga: Jos comunismul! Jos Ceauşescu! S-a cântat:  Deşteaptă-te române! Acest cântec era interzis pe atunci! Coloana de oameni avea steaguri … le luasem de la poarta uzinei… şi părea că nimic nu ne mai poate opri! Pentru câteva ore,  Braşovul a fost liber! Braşovul s-a dezlănţuit… Braşovul a avut curajul să spună deschis: Jos Ceauşescu! Jos dictatura! Libertate! 

În urma revoltei de la Braşov, trupele USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă) şi blindatele Securităţii,  au încercuit zona în care ne manifestam ,  pentru a trece mai apoi,  la dispersarea violentă a celor ce au avut curajul să  protesteze. Au urmat arestările și represiunea terifiantă a terorii regimului comunist. O parte dintre manifestanți, au fost arestați , anchetați şi torturaţi fizic si psihic  în beciurile Miliției din Brașov şi Bucureşti. 

În urma procesului ce a avut loc în data de 3 decembrie 1987, 61 de muncitori au fost deportaţi şi încadraţi în muncă sub pregătirea lor profesională având domiciliul obligatoriu şi fiind supravegheați în permanență de către Securitate și Miliție …

Solidaritatea ne-a salvat de la pedeapsa capitală! 

Asumându-şi  de nenumărate ori represiunea dură  a  sistemului comunist de la acea vreme … Doamna Doina Cornea si fiul acesteia, Leontin Iuhas s-au solidarizat cu noi. Astfel, Doamna Doina  Cornea , a afişat  pe poarta locuinţei sale din Cluj o hârtie de mărimea unei foi mari de bloc de desen pe care a scris : ”Solidaritate cu muncitorii braşoveni în grevă!” 

Deşi cunoşteau riscurile la care se expun, Doina  Cornea şi  Leontin Iuhas au împrăştiat manifeste .   Presa internaţională a aflat ce s-a întâmplat la Braşov în 15 Noiembrie 1987.  Deşi ,  Radio Europa Liberă,  ne numea eroi … noi,  în România , am fost condamnaţi pentru huliganism…

Cu ocazia împlinirii unui an de la revolta muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987, doamna Doina Cornea și alți semnatari ne-au  adresat o scrisoare care a fost difuzată de postul de radio Europa Liberă:

„Se împlinește un an de când ați avut bărbăția de a ieși în stradă ca semn de protest împotriva nedreptăților și umilințelor cărora ați fost și sunteți, am fost cu toții și suntem încontinuu supuși. 

Apărându-vă demnitatea, ați apărat demnitatea tuturor celor care îndură cu o prea înfricată supunere ceea ce este de neacceptat. Voi ați încercat să spălați această rușine cu prețul libertății și al vieții voastre. Un mare cărturar al nostru spunea nu demult că omul cucerește taina libertății doar atunci când scapă de frică, de frica morții, în primul rând. 

Eu aș adăuga că acest lucru nu este posibil fără credință. Voi, fraților, ați cucerit această mare taină și prin aceasta ați devenit mai tari decât cei ce v-au asuprit. Cinste vouă! 

În aparență, da, ați fost înfrânți, ați fost înfrânți prin brutalitate, voi nu purtați arme ca și agresorii voștri și raportul de forțe era zdrobitor pentru voi, apoi ați mai fost înfrânți și pentru că cei care vă stăteam doar în cuget alături n-am îndrăznit să dăm glas cum se cuvenea solidarității noastre cu voi. Să nu ne purtați pică, să nu ne judecați. 

Vă cerem iertare. Totuși, voi nu puteți fi înfrânți. Nici o jertfă în istorie nu este de prisos. Un sacrificiu, chiar dacă în aparenta lui zădărnicie din perspectiva imediatului concret a rezultatului nemijlocit care este cea al lui „a avea”, cea a cantității pare o înfrângere, rămâne de o importanță covârșitoare în ordinul esenței spirituale care este cel al lui „a fi”, al calității, al modului nostru de a fi în istorie. Ideea sacrificiului vostru rămâne deci în conștiința noastră ca idee mediatoare între noi și adevăr, între noi și dreptate, între noi și demnitate. 

Jertfa lui Horia ne iluminează peste veacuri cugetele și ne dă un fior de mândrie că aparținem acestui neam. De aceea, iubiți frați brașoveni, actul vostru este atât de important și nimic nu-i va putea știrbi măreția. Datorită vouă, mulți dintre noi devenim altfel de oameni. 

Actul vostru rămâne exemplar, prin el s-a spulberat ceva din pojghița impură de minciuni, lașități, compromisuri și teamă care ne întinează. Prin voi am devenit mai demni și mai curați. 

De aceea, acum, când se împlinește anul de la acțiunea voastră, vă rugăm să primiți recunoștința noastră tardivă. Facem apel la toți cei care vă iubesc – să aprindă lumânări în semn de iubire și solidaritate cu voi, cei ce v-ați jertfit pentru noi toți în neuitata zi de 15 noiembrie 1987. 

Mulțumim, totodată, și celor de peste hotare care au fost alături de voi și v-au susținut!”

În  16 şi 17 noiembrie 1989  în întreaga lume au avut loc ample manifestații de protest împotriva regimului dictatorial de la București. Mii de oameni au demonstrat împotriva dictaturii Ceaușescu, solidarizându-se cu muncitorii care s-au ridicat în noiembrie 1987 la Brașov, protestând , la Moscova și Budapesta,  la München și la Berlin, la New York și la Amsterdam, în Australia și Danemarca, la Paris și în alte mari orașe ale lumii. 

Revolta  novembriştilor braşoveni a fost continuată de oameni curajoşi şi demni ca doamna Doina Cornea  , care nu au încetat să viseze şi să lupte pentru ca într-o zi toţi românii ,  să trăiască,   într-o ROMÂNIE  LIBERĂ!