Dar acum este momentul…, nu? – Julie Combes

«Mai bine mai târziu decât niciodată» ar spune unii… Dar să nu uităm că astăzi, «târziu» rimează cu «niciodată».

Toţi dictatorii ştiu bine că poporul nu se va ridica înainte să fie frigiderul complet gol. Este o regulă de bază şi este gestionată fără probleme. Şi regula aceasta se aplică la toate tipurile de «frigider» şi ne priveşte pe toţi, fie artizani, fie liberali, etc.

Mulţi gândesc că prăbuşirea este inevitabilă şi, prin urmare, că e suficient, pur şi simplu să nu facem nimica, şi să aşteptăm să se producă singură… Şi hop! Se va naşte o nouă lume… Mi se cam face groază când mă gândesc la posibilitatea de a trăi în acest fel. E iresponsabil. A crede că spiritul are putere fără a presupune nici o reglare între materie şi elanul creativ, îşi găseşte originea într-o distorsiune cognitivă vulgară.

Suntem sclavi. Suntem sclavii gândurilor noastre, suntem sclavii credinţelor noastre, suntem sclavii obişnuinţelor noastre…

Libertate. Aceasta este piatra de căpătâi a edificiului vieţii. Liberi de comportamente nesănătoase, liberi de determinări familiale, sociale, politice… Nu mă înţelegeţi greşit : mă refer la cele care limitează, cele care ne degradează şi ne conduc la a fi ceea ce doresc ceilalţi. Doina s-a exprimat foarte mult despre libertate şi vreau să mă refer acum la o scrisoare adresată mamei mele în 1976, găsită recent : «De fapt libertatea se naşte în cuget, nu este ceva exterior, se naşte în sufletul din care a dispărut teama şi numai acea conştiinţă se poate afirma şi valorifica, de fapt, care e liberă de teamă. Libertatea însă nu înseamnă a face lucruri extravagante. Şi nici libertate absolută nu poate exista, din moment ce trăim într-o comuniune fondată pe drepturi şi îndatoriri; există un «contract social» între individ şi societate. […] Sunt de acord, că la noi mai este mult de făcut în privinţa educării conştiinţei spre libertate. Dar acolo (în Franţa), nu se cade de multe ori în cealaltă extremă, în dezordine, anarhie sau o vorbărie sterilă? Scrisorile lui Jo o cam spuneau. Libertatea nu poate fi libertate nici aici, nici acolo, dacă nu are la bază o cultură profundă şi o mare dragoste de oameni şi de adevăr. Aceste idei ar trebui să prindă viaţă în mii şi milioane de suflete.»

În timpurile actuale de «conspiraţia tăcerii», de corupţie şi de conflicte de interese, drept să spun, este greu de a găsi o cultură profundă, şi, ce să mai vorbim de dragoste de oameni şi de adevăr… Astăzi modul nostru de a trăi şi de a gândi ne împiedică să folosim din plin resursele noastre proprii, interioare ca şi exterioare, şi aşa-zisa «libertate», deşi este un drept, rămâne pentru mulţi de neatins… Dar în dialog cu Doina, aş spune că această cultură profundă se poate redescoperi prin numeroase demersuri, activităţi, printr-o disciplină, prin obiceiuri. Pe scurt : prin modalităţi abile de a ne învăţa cum să ne ridicăm, cum să ne ţinem drept, cu adevărate picioare şi cu energia unui copac, şi cum să murim liberi şi fericiţi ca o floare care s-ar oferi cosmosului. Vorbim de moduri abile care să ne conducă la o autonomie totală prin detaşarea de ceace ne împovărează, ne condiţionează, ne păcăleşte şi ne face dependenţi până la robie. Este vorba de a învăţa să cunoaştem adevărata natură a fiinţei noastre – unde se fabrică un număr incalculabil de suferinţe – care să ne arate drumul spre emancipare până la inţelepciune: înţelepciune fără nume şi conţinut.

La un nivel foarte concret, această cultură profundă, această dragoste de oameni şi de adevăr de care vorbea Doina, o putem reactiva prin susţinerea muncii celor care se luptă de mulţi ani pentru justiţie, cu Marius Oprea în frunte, prin înfiinţarea Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, găzduit de Fundaţia Doina Cornea. Centrul de Investigare se va alătura Memorialului Doina Cornea ce cuprinde Muzeul Victimelor Comunismului din Romania, Muzeul de pictură Doina Cornea şi, bineînţeles Casa memorială Doina Cornea.

Pe de altă parte, teama care este din nou palpabilă, a provocat atâtea deteriorări încât trăim într-o lume care se transformă iremediabil într-un fel de lagăr consimţit, din febleţea noastră proprie. Teama nu doar că va avea consecinţe asupra libertăţii, dar şi asupra sănătăţii mintale a poporului. În 1979, Doina ne spunea deja: «Modesta mea practică de yoga şi ceva lectură în această privinţă, mă fac să intuiesc cât de importantă/determinantă e starea fizică, buna funcţionare a organismului în valorificarea spiritului şi invers: dacă sufletul se îmbolnăveşte şi fizicul cade pradă unei boli (asta o spune Jung). Am observat că până şi ţinuta corectă a trupului, pe anumite coordonate (ce corespund, se zice, coordonatelor esenţiale din univers..) te face să-ţi păstrezi echilibrul interior, adică, aş spune, să trăieşti pe adevărata ta lungime de undă, aceea care ţi-a fost sortită poate cu mult înainte de naştere. Nu avem voie să ne deviem eul fundamental din drumul său firesc spre reintegrarea lui în «firea» universală. Eu simt acest lucru şi nu mă simt fericită decât atunci când sunt împăcată cu ceea ce mă înconjoară şi cu mine însămi.» (Cluj, 15.03.1979, scrisoare către Ada, fiica ei)

Deconectarea de interioritate, mânie, confuzie, insensibilitate, profundul sentiment de singurătate, etc., toate aceste sentimente revin, dar spijinindu-se de data aceasta pe o hyper-reactivitate si o nerăbdare legate de supraîncărcarea informaţională, de creşterea exponenţială a vitezei (tehnologice, financiare, numerice, etc.), de poluarea ambientală, de mâncăruri toxice, medicamente, şi lista este lungă.  

Pierderea sensibilităţii, în general, este şi pierderea capacităţii de a judeca ; devenim imbecili şi o pradă uşoară.

Aşa cum avem o responsabilitate faţă de adevărul istoric, avem şi o responsabilitate faţă de societatea noastră actuală. Să înţelegem că realitatea o facem noi. Doina a început doar o luptă care nu s-a terminat cu prăbuşirea regimului comunist din România, şi nu se va termina cât timp nu ne vom lua responsabilitatea faţă de societatea care ne găzduieşte. Şi aici nu este vorba de o responsabilitate colectivă, ci de o co-responsabilitate. În primul sens, responsabilitatea este împărţită între toţi protagoniştii societăţii, ceea ce ar reveni la iresponsabilitate, în timp ce, în al doilea sens, responsabilitatea este totală pentru fiecare individ. Cu alte cuvinte, ori suntem ego-uri ridicole (cu 0,0000001 de responsabilitate), ori suntem pur si simplu tot-ul – precizând că tot-ul nu distruge eu-l, pe când eu-l întotdeuna se va ridica împotriva tot-ului. Cei care pot şi au curajul să înţeleagă şi să pătrundă mesajele Doinei, să şi le asume cu experienţa proprie, cu trup şi cu inimă, aceştia vor alege responsabilitatea totală, responsabilitatea greşelilor celorlalţi atât cât şi responsabilitatea succesului lor.

Obiectivul Fundaţiei Doina Cornea nu este de a iubi pe toată lumea, necondiţionat (ceea ce a devenit o modă), pentru că acest fapt ar conduce la aceptarea unei lumi dăunătoare care se anunţă.

Obiectivul Fundaţiei Doina Cornea nu este de a pleca la război, pentru că aceasta ar însemna că nu creăm pace, armonie şi concordie.

Obiectivul Fundaţiei Doina Cornea nu este de a crea o lume mai bună, pentru că atunci am cădea într-un fantasm vehiculat de idealişti, acela care comandă însuşi spiritul deţinătorilor puterii: curajul nu este în a inventa o utopie, este în puterea fiecăruia de a transforma, cu inima, armele în flori, şi armatele în valuri de binecuvântări.

Fundaţia Doina Cornea se va strădui să propună moduri abile pentru a responsabiliza fiecare individ, pentru a învăţa să-şi recunoască dreptul la libertate, pentru a descoperi adevărata natură a fiinţei sale, pentru a se emancipa până la înţelepciune, fără nume si conţinut. Împreună cu membrii Fundaţiei şi cu cât mai multe colaborări, ne dorim să propunem proiecte în spiritul co-responsabilităţii. Este momentul să creăm chiar noi, societatea.

Fericită va fi Fundaţia dacă provoacă în inima ei şi alături de ea un paradis unde vin să se adape tot felul de fiinţe, copii şi bătrâni, români şi străini, erudiţi şi inculţi, principi sau nenorociţi!

Julie Combes,
Vice-Președinte al Fundaţiei Doina Cornea