Memorialul Doina Cornea. Memorial al Rezistenţei Împotriva Comunismului în România – Leontin H. Iuhas
De la plecarea mamei mele, Doina Cornea, mi-am canalizat toate energiile înspre a aduce sau, mai bine spus, a re-aduce memoria ei la suprafaţă. Mi-am dat curând seama, cu tristeţe, că, de fapt, ea nu mai există pentru o mare parte a românilor. Aşa cum, de altfel, au fost daţi uitării cei mai mulţi dintre cei ce s-au opus instaurării şi perpetuării pe o atât de lungă perioadă a comunismului în România. Câţi dintre tinerii de azi, cei ce s-au născut în „libertate‟, mai ştiu ceva despre cei ce au luptat cu arma în mână prin munţi, opunându-se comunismului? Câţi ştiu de revolta minerilor din Valea Jiului, de revolta muncitorilor braşoveni din 15 Noiembrie 1987? Câţi ştiu de Vasile Paraschiv, de Iulius Filip sau de Radu Filipescu? Câţi mai ştiu spune doar câteva nume ale unor intelectuali români care au luat atitudine făţişă împotriva regimului Ceauşescu? Sau de mulţi alţii…
Din păcate şcoala nu face nimic pentru a îndrepta acest trist fapt. Ajunge să te uiţi prin manualele din care se învaţă azi istoria recentă…
Deoarece proiectele pe care le aveam în vedere erau greu de dus la bun sfârşit de unul singur m-am hotărât să înfiinţez o fundaţie care să reunească câteva persoane care doresc să mă ajute în demersurile mele. Pe măsură ce am înaintat pe calea pe care am ales-o mi-am dat seama cât de anevoioasă e, mi-am dat seama cât de puţini sunt cei care vor să sprijine efectiv constituirea Fundaţiei Doina Cornea. Dar acest fapt nu m-a descurajat. Dimpotrivă, cred că m-a întărit, arătându-mi cât de nesesară este păstrarea vie a memoriei Doina Cornea şi, mai ales, trezirea societăţii româneşti ajutând-o să descopere modele. Modele de curaj, de demnitate de ne-abdicare de la principii în ciuda persecuţiilor şi torturilor la care au fost supuşi toţi cei ce s-au opus comunismului şi dictaturii, timp de aproape cincizeci de ani, cu arma în mână sau doar cu ajutorul cuvântului.
În timp ce scriam aceste rânduri am primit un mesaj din partea unei asociaţii care imi cerea permisiunea să aducă, în această toamnă un grup de elevi pentru a vizita casa Doinei Cornea. Bineînţeles că m-am bucurat: în ciuda indiferenţei sau chiar a rea-voinţei celor ce redactează programe şcolare sau manuale şcolare mai există oameni interesaţi de educarea corectă a copiilor noştri.
Mi-am pus totuşi întrebarea cum de se apelează la case memoriale care nu sunt încă deschise pentru a fi vizitate? Din păcate, răspunsul pe care l-am găsit a fost unul foarte trist. Clujul, pe ale cărui trotuare au păşit de-a lungul timpului atâtea personalităţi, nu are case memoriale! Doar câteva excepţii la regulă, casa memorială a Regelui Matei Corvin şi casa memorială Sigismund Toduţă. Şi câteva plăci comemorative pe frontispiciul unor imobile… Unde sunt casele memoriale ale lui Blaga, Lapedatu, Agârbiceanu şi mulţi alţii care au locuit în Cluj?
De ce întâlnim prin Cimitirul Central al Clujului doar grupuri de elevi din Ungaria împreună cu profesorii lor având în mâini hărţi ale cimitirului cu locul mormintelor personalitătilor maghiare îngropate aici? Cinste lor! Dar câţi profesori clujeni le-au spus elevilor că aici sunt îngropaţi Ion Agârbiceanu, Emil Racoviţă, Constantin Daicoviciu, Iuliu Haţieganu, Emil Isac, Gheorghe Dima şi mulţi alţii? Sau câţi dintre ei şi-au luat elevii, după ce le-au vorbit la ore despre Racoviţă sau Agârbiceanu, şi i-au însoţit la mormintele lor pentru a le pune câte o floare? De ce nu pot fi cumpărate, la intrarea în cimitir hărţi ale acestuia, pe care să fie evidenţiate mormintele unor personalităţi?
Aceasta mică, dar binevenită întrerupere mi-a întărit convingerea că ceea ce doresc să întreprind este bine-venit în spaţiul muzeal Clujean. Nu doar memoria mamei mele trebuie păstrată vie!
Ţinând cont de acestea, prin intermediul Fundaţiei Doina Cornea vom întreprinde toate demersurile necesare pentru ca în Cluj să existe Memorialul Doina Cornea – Memorial al Rezistenţei Împotriva Comunismului, compus din Casa Memorială Doina Cornea, Muzeul de pictură Doina Cornea şi Muzeul Victimelor Comunismului.
Oare nu merită Clujul un astfel de memorial? Dacă răspunsul este da, sunt sigur că toţi împreună – autorităţi locale, societăţi comerciale, asociaţii şi fundaţii, locuitori ai Clujului – îl vom realiza!
Cluj, la 15 octombrie 2020
Leontin H. Iuhas
