33 – Leontin H. Iuhas

Au trecut 33 de ani de la acel noiembrie plin de speranţă…

Au trecut 31 de ani de la acel decembrie plin de speranţă…

Din păcate, şi spre ruşinea noastră, foarte mulţi din tinerii cărora le povesteşti despre noiembrie 1987 te întreabă „Dar ce a fost atunci?‟ Dacă ai cumva curiozitatea să-i întrebi despre profesorii lor de istorie sau despre manuale îţi răspund, unii cu nonşalanţă, alţii – e drept – cu tristeţe că istoria, în şcolile lor s-a cam terminat cu al doilea război mondial… Deci acum aproape un secol!

Dar nu doar în manuale sunt uitaţi bravii muncitori braşoveni. Şi nu doar ei. Sunt uitaţi, că e mai comod să fie uitaţi, împreună cu cei ce au participat la greva din Valea Jiului din 1977, împreună cu Vasile Paraschiv, cu Radu Filipescu, cu sindicatul liber (şi clandestin – bine înţeles) SLOMR, cu Iulius Filip şi cu mulţi alţii. Cu cei care au luptat împotriva comunismului cu arma în mână, prin munţi, hăituiţi de trupele de securitate. Omorâţi şi îngropaţi fără cruci, prin râpi de nimeni ştiute. Cu cei care şi-au pierdut viaţa prin închisori şi lagăre de exterminare comuniste.

În schimb, se pare că nu sunt uitaţi torţionarii. În ultimii treizeci de ani, ca recompensă pentru crimele şi atrocităţile comise, au primit recompense, onoruri militare, au fost avansaţi în grad, au fost făcuţi generali cu multe stele sau chiar şefi de parchete.

Aud acum că şi domnul colonel Gocan, cel care o supraveghease şi anchetase în repetate rânduri pe mama, pe când aceasta mai era cadru didactic la Universitatea din Cluj, a fost înmormântat cu onoruri militare şi salve de tun. Bineînţeles, s-a respectat o decizie dată de un general cu multe stele, fost Ministru de Interne, domnul Gabriel Oprea, care permitea ca foştii ofiţeri de securitate să fie înmormântaţi cu onoruri militare.

Poate ar trebui revizuite gradele înalte ale Ordinului Steaua României: în afară de Mare Ofiţer şi Mare Cruce ar trebui adăugat şi Mare Torţionar!

Cel care a dezvăluit public situaţia în care domnul colonel (al Securităţii comuniste) Gocan a fost înmormântat cu onoruri militare a fost Mihai Demetriade, consilier superior la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

“Jandarmeria română, una din cele mai puţin reformate instituţii din România, recidivează pe câmpul, atât de prost înţeles, al memoriei şi legitimităţii instituţionale. În Cluj, ieri, a fost înmormântat un fost ofiţer de securitate, condamnat definitiv într-un proces cu CNSAS pentru încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Este vorba de colonelul Ioan D. Gocan (n. 25.02.1932 – sat Şardu, comuna Sînpaul, Cluj, decedat pe 3 noiembrie a.c.), numit în colectivul de conducere al Inspectoratului de securitate judeţean Cluj încă din 18 februarie 1968. Omul era maior atunci, fiind numit şeful Secţiei III (Contraspionaj) la Securitatea municipiului Cluj. Devine lt. col. în iulie 1972, ocupând funcţia de adjunct şef Serviciu Contraspionaj. A tot activat pe aceeaşi linie, contraspionajul, dar pentru că urmase şi un curs de cercetări penale, avea atribuţii şi pe linia asta. Era, cu alte cuvinte, şi anchetator. Ultimul grad în Securitate a fost cel de colonel, lucrând pe aceeaşi linie, Serviciul 3 – Contraspionaj. Implicat în multe cazuri de urmărire prin DUI a diverselor voci protestatare sau dizidente, cazul cel mai cunoscut fiind obiectivul ‘Diana’ (Doina Cornea)”, a precizat Demetriade, pe pagina sa de Facebook.

Mai mult, consilierul a prezentat un pasaj din ceea ce scria, în 1984, fostul colonel despre opozanta anticomunistă Doina Cornea:

“Având concepţii politico-filozofice străine ideologiei noastre, sub influenţa legăturilor cu cetăţenii străini menţionaţi, C.[ornea] D.[oina] a trecut şi în ultima perioadă în mod deschis la acţiuni denigratoare şi ostile regimului nostru, exercitând influenţă negativă îndeosebi asupra studenţilor şi în mediul relaţiilor sale mai apropiate. Pentru contracararea şi anihilarea activităţilor sale negative, la propunerea noastră, cu aprobarea Comitetului Judeţean P.C.R., la 03.02.1982 a fost pusă în discuţia colectivului de muncă – de către conducerea Universităţii. Cu această ocazie, a adoptat o atitudine de justificare şi minimizare a faptelor, iar ulterior nu a întreprins nimic pentru a-şi revizui activitatea, în luna august 1982, a scos din ţară prin fiica sa, care a fost ca turistă în România, un material deosebit de duşmănos şi denigrator la adresa realităţilor social-politice din ţara noastră, ce a fost difuzat de postul de radio «Europa Liberă».”