Fundaţia Doina Cornea – între „legalitate‟ şi „activitate‟ – Leontin Horaţiu Iuhas
Ideea înfiinţării unei fundaţii care să poarte numele Doinei Cornea mi-a venit destul de curând după plecarea mamei mele.
Mă izolasem acasă la ea, printre lucrurile ei, printre hârtii, ciorne, cărţi, picturi şi desene, scrisori, documente, fotografii, casete video, casete audio, decoraţii… Eram puţin supărat pe Ada, sora mea, care plecase cu doi ani înaintea mamei noastre şi mă lăsase pe mine să mă ocup de toate acestea. Deşi Ada, prin natura ei, prin spiritul ei, prin formaţia ei, prin rigurozitatea ei era cea mai potrivită să pună ordine şi să valorifice, să facă cunoscută publicului, prin aceste documente, pe Doina Cornea. Pe Doina Cornea – omul, nu doar Doina Cornea – „dizidentul‟, aşa cum e percepută de marea majoritate.
Mi-am dat repede seama că, pentru tot ceea ce intenţionam să fac, forţele mele doar, erau insuficiente. Şi, în afară de forţe, proiectele mele necesitau şi o susţinere financiară pe care doar o organizaţie putea să o atragă.
În consecinţă, cu mult entuziasm, am creionat statutul viitoarei fundaţii şi am încercat să adun în jurul meu şi al ideilor mele – în spiritul Doinei Cornea – oameni şi instituţii. Am trimis zeci de invitaţii, însoţite de propunerea mea de statut cu obiectivele pe care intenţionam să le realizăm împreună în cadrul fundaţiei, majorităţii instituţiilor fundamentale ale statului român şi unor personalităţi ale socetăţii civile. Doream ca organizaţia pe care o gândisem să nu fie o entitate politică dar să fie o oglindă a societăţii româneşti. Din acest motiv mi se părea firesc să facă parte din ea principalele instituţii ale statului.
Din păcate instituţiile fundamentale (cu excepţia Consiliului Judeţean Cluj şi a Primăriei Cluj) fie mi-au trimis un răspuns negativ fie, în marea lor majoritate au ignorat solicitarea mea. Această ignorare a fost, poate, singurul consens al puterii şi opoziţiei în cei peste doi ani de când am început demersurile – putere şi opoziţie ce, în această perioadă, şi-au schimbat rolurile, guvernând şi unii şi alţii…
Mi-au răspuns pozitiv câteva organizaţii de care mama fusese legată afectiv: Asociaţia 15 Noiembrie Braşov, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Academia Civică.
Şi, spre cinstea lor, mi-au mai răspuns pozitiv aproape toate personalităţile societăţii civile pe care le-am invitat.
Dar, repede mi-am dat seama că, instituţiile ne-participând la construcţia mea, va fi extrem de greu ca din aportul membrilor să pot aduna suma minimă necesară constituirii fundaţiei. În consecinţă am încercat toate soluţiile alternative pe care mi le-am imaginat şi care îmi erau la îndemână.
Ţinând cont de importanţa demersului meu, am făcut mai multe apeluri publice pentru obţinerea de fonduri – publicate atât în presă cât şi pe Facebook. Cu unele excepţii ale unor persoane generoase cărora le rămân recunoscător, apelurile mele au generat mult mai multe „like‟-uri decât susţinere financiară.
Am organizat un spectacol caritabil „Doina Cornea – Lumina din întuneric‟ sperând că voi putea întregi suma necesară. Din păcate nu s-a întâmplat aşa dar, cel puţin, am avut bucuria să pot oferi clujenilor o seară de muzică, avându-i printre invitaţi pe Alexandru Tomescu şi ansamblul de muzică renascentistă „Flauto Dolce‟. Realizarea acestui spectacol a fost posibilă datorită unor sponsori dintre care cel mai important a fost Banca Transilvania.
Am demarat organizarea unei licitaţii caritabile de către Artmark dar, din nefericire, a trebuit să o amânam datorită pandemiei.
Cu toate că nu am reuşit încă să legalizăm fundaţia aceasta există prin activităţile pe care le-a demarat şi le realizează – atât cât poate să o facă fără a încălca vreo lege.
Am reuşit să publicăm sau să ajutăm la publicarea unor cărţi cum ar fi volumul de poezii „În căutarea Îngerilor pierduţi‟ (Editura Şcoala Ardeleană, 2019) sau Puterea Fragilităţii (Editura Humanitas, 2019). În acest an, în colaborare cu Fundaţia Doina Cornea, Editura Şcoala Ardeleană va republica volumul lui Cornel Jurju, Doina Cornea – Dincolo de zid.
Lucrez la redactarea jurnalului mamei ce va fi publicat probabil în cursul anului 2021. De asemenea, împreună cu Julie Combes, pregătim pentru publicare corespondenţa Doinei Cornea.
Am sprijinit prin asigurarea accesului la documente şi în locuinţa mamei realizarea de către doamna Liana Goţa a unui documentar artistic despre Doina Cornea.
Am pregătit expoziţia itinerantă cu picturile şi desenele Doinei Cornea a cărei primă etapă va fi la Cluj, la Muzeul de Artă în luna mai 2021.
Am lansat publicaţia online a Fundaţiei Doina Cornea „De la opoziţie spre libertate‟.
Am ajutat, prin obţinerea finanţării necesare atât de la donatori privaţi cât şi de la Asociaţia AD CARITATIS din Bistriţa, ca Marius Oprea, Gheorghe Petrov împreună cu echipa lor de arheologi să-şi poată continua campania de săpături pentru descoperirea, dezgroparea, identificarea şi reîngroparea creştinească a victimelor comunismului din lagărul de muncă forţată Periprava.
Am demarat negocierile cu Primăria Cluj în vederea transformării locuinţei Doinei Cornea în casă memorială.
Mult mai multe proiecte vor fi posibile atunci când vom reuşi să completăm suma necesară pentru a putea înregistra în mod oficial Fundaţia Doina Cornea.