Uncategorized

Cu regret anunțăm că datorită restricțiilor impuse în această perioadă pentru limitarea şi prevenirea răspândirii virusului COVID-19, dar și a impunerii autoizolării unora dintre vorbitori, 

suntem în imposibilitatea organizării conferinței de presă mult așteptată.

Revenim cât de curând cu un comunicat privind toate temele anunțate.

Fundația Doina Cornea și Societatea civilă de avocați IORDĂCHESCU & ASOCIAŢII au plăcerea de a vă invita la conferința de presă, organizată:

Joi, 15 Octombrie (a.c.), ora 12:00
la Biblioteca Centrală Universitară “LUCIAN BLAGA” Cluj-Napoca, sala Muşlea

SUBIECTE:

• Înființarea Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, ca Departament al Fundației Doina Cornea;
• Rezultatele campaniilor arheologice de la Periprava şi la Târgu Ocna (desfășurate în perioada  august – octombrie 2020), care privesc crimele regimului comunist din România;
• Înființarea la Cluj a Memorialului Doina Cornea – Memorialul Victimelor Comunismului, care va cuprinde Casa Memorială Doina Cornea, un Muzeu de pictură Doina Cornea şi un Muzeu al Victimelor Comunismului.

PARTICIPANȚI:

• Din partea Fundaţiei Doina Cornea: Julie Combes, Eugen Iordăchescu, Leontin H. Iuhas, Marius Oprea şi Gheorghe Petrov;
• Din partea Asociația Foștilor Deținuți Politici din România: Sorin Grecu.

Vă rugăm să confirmați prezența până miercuri, 14 octombrie, ora 12:00, pe adresa de email: adrian.gog@prandmore.ro.

Vă mulțumim!

București, 14 septembrie 2020: Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR) în colaborare cu Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General au desfăşurat în perioada 31 august – 4 septembrie 2020 o nouă campanie de cercetări arheologice în localitatea Periprava, com. C.A. Rosetti, jud. Tulcea. Acţiunea a avut ca obiectiv căutarea, descoperirea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale deţinuţilor politici decedaţi în fosta colonie penitenciară.

Finanțarea campaniei arheologice din acest an a fost asigurată integral, prin intermediul Fundației DOINA CORNEA din Cluj, din contribuțiile unor donatori, persoane fizice, însă majoritatea fondurilor necesare au fost primite de la Asociația AD CARITATIS din Bistrița.

Începând din acest an, investigațiile arheologice care privesc crimele regimului comunist din România se desfășoară sub patronajul AFDPR. În cursul anilor 2013 și 2015-2019, sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în perimetrul cimitirului lipovenesc din Periprava s-au organizat și desfăşurat șase campanii de cercetări arheologice. La prima campanie din 2013 nu a fost sesizat Parchetul Militar, astfel că instituțiile abilitate (Procuratura, Poliția, Medicina Legală) nu au fost implicate, acțiunea fiind mai curând una de sondare și nu de cercetare și recuperare efectivă a osemintelor. În acest loc, în perioada anilor 1959-1964, au fost înhumaţi un mare număr de deţinuţi politici decedați în colonia de muncă de la Periprava. Zona din cadrul cimitirului unde se află mormintele deţinuţilor a fost stabilită pe baza informaţiilor obţinute de la localnicii mai în vârstă ai satului, precum şi de la câțiva foşti angajaţi ai coloniei penitenciare. La suprafaţa solului nu au fost puse niciodată semne distinctive care să indice prezenţa acestor morminte. 

În campania de cercetări arheologice recent încheiată a fost practicată o singură unitate de săpătură sau secțiune arheologică, notată cu indicativul S.19, care a avut o formă dreptunghiulară cu dimensiunile inițiale de 19,5 x 3 metri, laturile mai lungi fiind orientate pe direcția nord-sud. În aceasta au fost identificate și cercetate un număr de cinci morminte, dintre care patru sunt ale unor deținuți, rămășițele pământești ale acestora fiind extrase și recuperate. Unul dintre morminte, nemarcat la suprafața solului, aparținea unui localnic, iar în acest caz osemintele au fost lăsate nederanjate in situ, fiind doar înregistrate în lista mormintelor depistate. Datorită faptului că gropile de înhumare a patru morminte depășeau cadrul de secțiune trasat, intrând în profilele verticale, a fost necesară practicarea unor extensii sau nișe în pereții secțiunii, care să permită dezvelirea integrală a scheletelor defuncților. Împreună cu aceste extinderi, suprafața totală de teren afectată de secțiunea cercetată a însumat 66,64 metri pătrați.

În cele șapte campanii de săpături derulate până în prezent au fost executate și cercetate un număr de 19 secţiuni sau suprafețe arheologice, în cadrul cărora au fost descoperite 59 de morminte. Dintre acestea, un număr de 55 de morminte, prin caracteristicile de înhumare, aparțin unor deținuți. Patru morminte, care nu erau marcate la suprafața solului, aparțin însă unor localnici decedați în ultimele decenii, despre unii cunoscându-se că s-au sinucis și au fost îngropați în zona necropolei deținuților. Dintre mormintele deținuților au fost recuperate rămășițele pământești a 54 de persoane, la unul din sicriele descoperite constatându-se că acesta avea capacul deranjat și scheletul lipsă. Această situație se explică prin faptul că familia defunctului a avut cândva posibilitatea să afle locul precis al mormântului, să-l deshumeze și să-i recupereze osemintele.

Conform informațiilor documentare existente precum şi din mărturiile unor foști deţinuţi politici care au fost internaţi în colonia penitenciară de la Periprava, rezultă că decesele din acest lagăr de muncă forţată au fost cauzate de înfometare și frig, de lipsa apei potabile şi a asistenţei medicale, de accidentele intervenite pe fondul condiţiilor de muncă istovitoare şi de regimul de detenţie pe care mulţi l-au îndurat în lagărele şi închisorile unde au fost încarceraţi anterior. Unii dintre deţinuţi au fost ucişi şi prin împuşcare, mai ales în cursul unor tentative de evadare. Toate acestea au fost potenţate de condiţiile de viaţă existente în Deltă şi de comportamentul abuziv şi violent al personalului coloniei. În perioada în care unitatea a funcţionat ca formaţiune independentă, din documentele oficiale rezultă că la Periprava au murit cel puţin 124 de deţinuţi, identificaţi nominal, în majoritate politici, dar şi de drept comun. Conform mărturiilor, nu toți deținuții morți în lagăr au fost înhumați în cimitirul lipovenesc din Periprava. De aceea, după terminarea intervenției arheologice, o parte din echipa de cercetare a mai rămas câteva zile în zonă pentru a explora, prin perieghieză de teren, alte posibile locuri de înhumare ale deținuților.

Majoritatea defuncţilor au fost depuşi la înmormântare dezbrăcați, în sicrie confecţionate din lemn ori stufit sau, în unele cazuri, trupurile au fost înfășurate în rogojini de stuf și legate cu sârmă. Starea generală de conservare a scheletelor recuperate este una precară, asupra celor mai multe nefiind descoperite obiecte de inventar funerar. Există însă și câteva cazuri la care au fost descoperite câteva accesorii vestimentare, de regulă nasturi, lucru care presupune că trupurile acelor defuncți au posedat anumite articole sumare de îmbrăcăminte la momentul înhumării.

Pentru cele patru scheletele de deținuți care au fost descoperite și recuperate în cursul ultimei campanii arheologice s-a urmat procedura legală, specifică în astfel de cazuri. Osemintele defuncților, după ce au fost analizate și descrise in situ, au fost demontate și extrase în prezenţa unui medic legist, fiind împachetate și apoi transportate la Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Județean Tulcea. După examinarea medico-legală, acestea vor fi transferate pentru analize specializate la Institutul Naţional de Medicină Legală din Bucureşti, unde se realizează testele pentru stabilirea ADN-ului persoanelor decedate. Acest demers urmărește identificarea morților prin verificarea comparativă a ADN-ului obținut din resturile scheletice ale acestora cu cel al rudelor și urmașilor în viață ai victimelor.

Investigaţiile arheologice s-au desfășurat în prezenţa procurorilor însărcinați cu cercetarea penală a cazului, colonel magistrat Gheorghe Stanciu și colonel magistrat Octavian Toma, procurori militari la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instituţie care în anul 2015 a fost sesizată în legătură cu persoanele decedate în unitatea penitenciară de la Periprava şi a locului unde acestea au fost înhumate. Aceștia au fost asistați de un specialist criminalist din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Tulcea (agent șef Dan Danilencu) și de un medic legist de la Serviciul Județean de Medicină Legală Tulcea (dr. Vasile Dașanu). La cercetări a participat și domnul Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România și Subsecretar de Stat, care a fost el însuși încarcerat la Periprava în timpul detenției petrecute prin mai multe închisori și lagăre de muncă. 

Cercetările au fost efectuate de către același colectiv de arheologi care, începând din anul 2015, în cadrul IICCMER și sub mandatul președintelui executiv Radu Preda, au început verificarea și investigarea reală și sistematică a acestui sit funerar contemporan pentru căutarea și recuperarea efectivă a rămășițelor pământești ale deținuților morți în lagărul comunist. Colectivul arheologic a fost alcătuit din Gheorghe Petrov, coordonator și responsabil științific al șantierului (Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca), Paul Scrobotă (Muzeul de Istorie și Științele Naturii din Aiud), Gabriel Rustoiu (Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia), Horaţiu Groza (Muzeul de Istorie din Turda) și Marius Oprea. Acțiunea s-a desfășurat în colaborare cu Televiziunea Română și a fost sprijinită pe plan logistic de către Primăria comunei C.A. Rosetti.

AFDPR face și pe această cale un nou apel către rudele și urmașii victimelor care au decedat în lagărul de la Periprava precum și către toți cei care au cunoștință despre astfel de persoane, pentru a-l contacta direct pe responsabilul cercetărilor arheologice, d-nul Gheorghe Petrov (tel. 0721400396), în vederea îndrumării acestora către autoritățile care au în sarcină identificarea osemintelor recuperate.

Ilustrație foto / Fig. 1-5: Aspecte din timpul lucrărilor de cercetare arheologică de la Periprava (Campania VII / 2020).

Cluj-Napoca: Azi, 30 mai 2020, de ziua Doinei Cornea, ca cel mai frumos dar pe care i l-ar putea face, Fundaţia Doina Cornea împreună cu Societatea Civilă de Avocați “Iordăchescu & Asociații” lansează întregii societăţi româneşti, instituţiilor statului, fundaţiilor şi asociaţiilor următorul APEL:

Pentru că România are încă valori și pentru că acestea trebuie să fie respectate și cunoscute – atât în țară, cât și în străinătate – Fundația „Doina Cornea”, împreună cu alte personalități marcante ale vieții literar-culturale românești și din diaspora, la iniţiativa domnului Gabriel Cojocaru, propune şi susţine candidatura doamnei Ana Blandiana la Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2021.
Trecând peste alergia unor minuscule grupuri de culise și interese interne, cel mai adesea de natură politică, la tot ceea ce le depăşeşte valoarea, demersul nostru dorește să repună în drepturi adevăratele valori – cu o mare vizibilitate internațională în literatura mondială contemporană – și prin aceasta să facă un act de dreptate extrem de necesar.
Vă invităm să vă alăturați, prin semnătura dumneavoastră acestei acţiuni – fie că sunteţi persoane fizice, fie instituţii, organizaţii sau societăţi comerciale –, ținând cont și de expunerea de motive și argumente pe care le vom enumera și care au determinat acest demers.

Citește mai departe

Proiect suținut de Societatea de avocați: IORDĂCHESCU & ASOCIAȚII

Pentru a păstra vie memoria Doinei Cornea și a duce mesajul ei de rezistență peste generații, familia acesteia urmărește înființarea fundației „Doinei Cornea”. Conform legilor din România, pentru înființarea unei fundații este nevoie de minim 200.000 de lei. Ulterior înființării formale a organizației, această sumă va fi folosită pentru realizarea obiectivelor fundaţiei, printre care punerea în valoare a întregii opere scrise şi artistice a Doinei Cornea, transformarea locuinţei acesteia din Cluj în casă memorială, ce va putea fi vizitată şi în care se vor organiza diverse evenimente pentru păstrarea vie a memoriei şi a spiritului Doinei Cornea.

Fiecare contribuție adusă prin intermediul acestei pagini ne apropie cu un pas de obiectiv. Puteți face un virament (ordin de plată) către unul din conturile de mai jos:

BRD Cluj – Leontin H. Iuhas
LEI: RO78BRDE130SV17115061300
EURO: RO20BRDE130SV17128831300
PayPal: leontin.iuhas@yahoo.com

Daţi un leu / Pentru mami meu

În curând se împlineşte un an de când am început demersurile pentru înfiinţarea Fundaţiei Doina Cornea. Eram foarte optimist! Eram sigur că doar numele Doina Cornea va stârni interesul societăţii româneşti. Pe lângă nume erau şi obiectivele fundaţiei pe care le consideram de interes Naţional. Mă gândeam că cei care au avut plăcerea, în decursul anilor, să intre în casa Doinei Cornea vor fi bucuroşi să o revadă, deschisă în mod public vizitării. Ba chiar se vor bucura să-şi poată aduce copiii şi nepoţii şi să le povestească, cine ştie, cum au reuşit să păcălească miliţienii şi securiştii de la poartă pentru a putea intra înainte de 21 Decembrie 1989 sau, cum se înghesuiau, după aceea, când era coadă la poarta ei. Sau poate, mă gândeam, vor fi bucuroşi să vadă picturile şi desenele Doinei Cornea într-o expoziţie itinerantă: Cluj – Bucureşti – Bruxelles – Paris. Chiar mi-era puţin teamă că nu voi putea face faţă solicitărilor: „Puteţi face şi asta… şi asta…‟

Chiar dacă e puţin trist pentru un fiu să-şi împartă mama cu atâtea milioane de fraţi, am crezut că Doina Cornea, măcar acum după ce a plecat, ne aparţine tuturor şi suntem mândri că o avem. De aceea am şi trimis invitaţii nu doar prietenilor şi personalităţilor care au iubit-o ci am trimis şi scrisori (închise) majorităţii instituţiilor fundamentale ale statului român. Acestea din urmă, în marea lor majoritate nici măcar nu au răspuns… Din fericire, căci altfel m-aş fi dat bătut, aproape toţi cei din prima categorie au răspuns pozitiv!

Dar cum, cu doar câteva flori nu aduci primăvara, sunt obligat să cer sprijinul vostru, al societăţii româneşti… al acelei părţi a societăţii care îşi dă seama că dacă nu ar fi existat în istoria României oameni ca Doina Cornea, muncitorii braşoveni din Noiembrie 1987, cei care şi-au sacrificat viaţa acum exact 30 de ani, în Decembrie 1989 şi câţiva alţii nu ar fi ajuns să fie ceea ce sunt azi.

Am încercat în zadar să potrivesc cuvintele pentru a o descrie pe mama mea… Nu mi-a ieşit nimic. Cuvintele nu mă ascultă… Oricum, nu aş putea spune ceva mai frumos şi mai adevărat decât au făcut-o Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu la plecarea ei.

Ana Blandiana spunea despre Doina Cornea că, în pofida fragilităţii ei, a fost nu doar omul cel mai puternic din România ceauşistă ci omul care ne-a ţinut locul tuturor. A fost poporul român care în mod simbolic, prin ea, începea să existe.

“Iar noi, în mod simbolic, simţeam prin ea că nu mai trebuie să ne fie ruşine. (…) Felul în are a fost tratată după 89 se potriveşte cu faptul în care ne-am tratat toţi marii oameni. (…) De la modul în care a fost insultată în primii ani după Revoluţie şi până la felul în care a fost ignorată există mereu-mereu aceeaşi crasă nerecunoştinţă şi lipsă de bun simţ istorică”, a adăugat Ana Blandiana.

Gabriel Liiceanu spunea: „Ne-am fi așteptat ca, după 1989, să i se ridice Doinei Cornea o statuie a recunoștinței noastre, una care să apere puținele legende ale rezistenței şi bruma de demnitate dobândită prin numele celor câțiva care, în singurătatea curajului lor, au îndulcit batjocura şi umilinţa la care ne condamnase regimul lui Ceaușescu. Și, totuși, nu Doinei Cornea i-am pus flori zilnic în poarta casei ei, unde fusese bătută de oamenii Securităţii. Nici nu ne-am dus să-i cerem iertare pentru tăcerea noastră de-atunci şi pentru singurătatea ei, şi nici să-i mulţumim pentru graţia cu care ar fi fost gata să se despartă de viaţă pentru a spăla ruşinea noastră, a celor dispuşi să îndure la nesfârşit şi orice. (…) Am văzut pentru prima oară chipul Doinei Cornea după 1990 în stop-cadrul care încheia o peliculă filmată clandestin în România anului 1988. Proiectat pe ecranele televiziunilor europene, chipul acela, răscolitor de senin, ne-a adus în conştiinţa Europei ca pe o emblemă a spiritului capabil să conteste Răul cu prețul vieții. (…) Cultul eroilor nu-l au decât oamenii unui popor care pot recunoaşte ca superior ceea ce le este cu-adevăr superior. Noi ne acceptăm eroii abia atunci când şi-au luat locul într-un trecut care nu ne obligă. Cât sunt vii, preferăm să le împrumutăm urâţenia noastră decât să imităm frumuseţea lor. (…) Doina Cornea, în schimb, n-a mai existat pentru noi de peste două decenii. N-a devenit un model, așa cum s-ar fi cuvenit.”.

Andrei Pleşu spunea atunci: „Mă tem că nu a primit recunoaşterea meritată, la nivel de societate, dincolo de decoraţiile acordate de statul român şi de cel francez. Titlurile astea îşi au greutatea lor şi simbolistica lor, dar, de ani de zile, nu se mai vorbeşte de Doina Cornea şi se vorbeşte iată, acum, când a dispărut pentru că, o spun mereu, românii au vocaţia parastasurilor. Când un om e în viaţă, nu-l preţuiesc întotdeauna cum se cuvine, iar, când dispare, atunci există un mic moment de pietate. Ea e, totuşi, omul care a salvat, aş spune, înainte de 1989, onoarea acestui popor pentru că a fost între cei foarte puţini, şi încă cineva cu un profil foarte aparte, care a înţeles să se manifeste curajos, iar curajul, pe vremea aia, se plătea scump şi ea a fost dispusă şi a plătit preţul curajului ei.”.

Sper ca acum, având şi ajutorul vostru, fiecare atât cât poate, să pot înregistra cât de curând Fundaţia Doina Cornea.

Vă mulţumesc tuturor celor care vă mai amintiţi cu dragoste şi, poate, recunoştinţă de Doina Cornea.

Leontin Horaţiu Iuhas

Cluj, la 21 decembrie 2019