DE CE FUNDAȚIA DOINA CORNEA? – Gavril Dejeu
Aș răspunde simplu : pentru că e necesară, pentru că e mai mult decât bine venită.
Acceptăm cu toții, sau cel puțin acceptă oamenii de bună credință, că fenomenul Doina Cornea a fost un moment de referință istorică al societății românești. Doina Cornea a fost ființa providențială care s-a avântat într-o luptă conștient inegală pentru libertate, pentru valorile civice și morale care o susțin, cu un adversar devenit nu numai coșmarul unui popor ci spaima întregii lumi : sistemul comunist. Curajul ei a fost fără margini. Știm. A fost în măsură să-și sacrifice propria libertate, sănătatea sau – în condițiile cunoscute – chiar viața, pentru salvgardarea libertății, demnității și onoarei poporului român. O măreață pildă de dăruire și atașament sufletesc.
În cadrul acestei înălțătoare misiuni, între altele, Doina Cornea coresponda și colabora cu Corneliu Coposu, o altă personalitate emblematică a luptei pentru libertate moralitate și civism. În condițiile deosebit de vitrege, umilitoare, batjocoritoare, impuse și exercitate în primii ani postrevoluționari de regimul nu mai puțin malefic al unui comunism refardat, cei doi nu puteau comunica direct, pe față. Erau în continuare urmăriți, pas cu pas, gest cu gest. Corespondența sau telefonul le erau drastic supravegheate. De aceea, recurgeau la serviciile unor oameni de încredere pentru a-și transmite mesajele. Am avut șansa să mă număr printre aceștia.
Dar rostul fundației nu este doar evocator. Din nefericire în loc să prospere, societatea românească a involuat în cele din urmă treptat dar sigur pe marginea prăpastiei și, paradoxal, în primul rând nu din pricina lipsirii de libertate, ci din cauza prostituării ei. Cel mai grav fenomen postdecembrist nu a fost, nu este prăbușirea economică, ci prăbușirea morală. Excesul de libertate dincolo de marginile ei responsabile, cu abilitate stimulat de puterea politică în scopul propriei supraviețuiri, a aruncat țara în vâltorile unui marasm sinucigaș al imoralității. Putem afirma fără teama de a greși, că orice efort țintind la restabilirea, echilibrarea, normalizarea societății românești trece, obligatoriu, prin filtrul însănătoșirii sănătății ei moral-civice, a recuperării adevărului, dreptății și demnității.
În acest gigantic efort, Fundației Doina Cornea, îi revine, în totul oportun și compatibil, sarcina de a se situa în fruntea unei mișcări de anvergură națională, pentru punerea în valoare a mesajelor și ideilor esențiale, cărora Doina Cornea le-a închinat truda întregii sale vieți. Fundația să devină un far călăuzitor și îndrumător al generațiilor tinere, să fie agentul stimulator al faptelor și atitudinilor reale, concrete, la nivel de masă, menite să contribuie la implementarea și transpunerea în viață a acestor mesaje și idei.
Nu avem azi, pârghii statale sau particulare, angajate eficient pe linia revigorării morale a societății. Este nevoie, cum subliniam mai sus, de inițierea în acest scop a unei mișcări de anvergură națională, în care Fundația Doina Cornea poate juca un rol de căpătâi. Orice străduință în această direcție va fi generos răsplătită. Măreția morală ne apropie de Doina Cornea, ne poate apropia de Dumnezeire.
Gavril Dejeu
